Ramas bun, Majestate!

Ramas bun, Regele nostru !

Intr-o zi calduroasa din luna decembrie, regele nostru s-a intors pentru ultima oara in tara pentru care a luptat. Coincidenta sau nu, vremea a fost una foarte blanda cu toti cei care au venit sa aduc un ultim omagiu catre regele care a fost cu adevarat demn si onest pana in ultima clipa.

Clopotele din toate catedralele, bisericile si manastirile au rasunat astazi la ora 11:00, in toata tara. Din pacate, Biserica nu a fost alaturi de rege si cand a avut nevoie in trecut, dar asta este alta discutie.

Pe toate arterele importante au fost ancorate steagurile Romaniei impreuna cu banda de doliu. Sentimentul pe care l-am avut in drum spre casa, cand am vazut toate aceste steaguri a fost unul special, pe care nu l-am mai trait pana atunci. Mi-am dat seama ca seara, oricat de obosit as fi fost, trebuia neaparat sa ajung la Palatul Regal, odata cu cortegiul funerar.

Sosirea regelui

La ora 20:00 erau peste 1000 de oameni care asteptau in fata palatului si continuau sa vina si mai multi.

Odata cu sosirea Regelui Mihai, intreaga multime a fost cuprinsa de un sentiment de tristete si regret. Multe persoane au inceput sa planga, atmosfera era una foarte trista.

Brusc toti am constientizat ca Mihai I a fost ultimul rege adevarat pe care l-a avut Romania. Iar indiferent de cate lovituri a primit din partea oamenilor sau chiar a destinului, el si-a pastrat demnitatea si onoarea. Deciziile sale au fost istorice si au marcat mai mult sau mai putin nu doar Romania, ci o lume intreaga.

Populatia a constientizat faptul ca odata cu plecarea dintre noi a regelui a apus o lume. O lume in care tara noastra a avut mari valori, oameni care au avut roluri importante in istorie. Regele si-a iubit poporul, dar din pacate nu a putut sa il cunoasca si sa ii fie alaturi zeci de ani. Iar datorita indoctrinarii comuniste, nici poporul nu l-a cunoscut pe rege asa cum ar fi trebuit, atat cat a fost in exil, cat si dupa.

In aceasta seara am vazut foarte multi oameni care au venit sa ii fie aproape pe acest ultim drum.

Copii veneau si aprindeau candele sau depuneau flori.

O batrana aranja florile primite de la multime, astfel incat sa fie plin tot gardul palatului. In cele din urma acesta devenind un adevarata altar. In jurul unui tablou cu regele erau agatate coroane dar si poezii a caror cuvinte erau pline de tristete.

Statuia Regelui Carol parca veghea de la distanta ca totul sa decurga bine si in acelasi timp sa isi ia ramas bun.

Un gust amar

Din pacate intr-o lume in care valorile publice sunt din ce in ce mai putine, iar oamenii au foarte putine exemple de moralitate si demnitate, decesul regelui este cu atat mai dureros. In acest articol, nu am scris istoria sa, daca doriti mai multe puteti citi aici. In schimb am simtit nevoia sa exprim tristetea pe care am resimtit-o in strada.

A fost o persoana demna, respectuoasa, dar si respectata la randul ei de catre casele regale. Regele Mihai a fost mai mult ca o speranta spirituala pentru poporul Roman. Din pacate tara noastra a pierdut un stalp al istoriei, o puternica valoare morala si oamenii au constientizat tarziu acest lucru.

Dumnezeu să te odihnească, Majestate! Rămas bun!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *